Si asteptare! Si iarasi ganduri, castane coapte pe jar si o infinitate de miresme – fan cosit si uscat, apa sarata, rosii pe arac (ultimele pe anul asta), si mere aproape coapte pe ramuri, si…., si…iara miros de toamna printre sunetele pianului de alaturi care se incapataneaza sa-mi gadile urechile cand eu citesc cu sufletul la gura trairile zbuciumate ale unor oameni. Si-apoi ritm sacadat de respiratie; se vede ca inima se incapataneaza sa-mi rupa pieptul cand  ma chinui sa inteleg anumite rosturi – ale mele si ale altora! Si buzunare goale intoarse pe dos, aruncate pe tarana ca si cum cineva ar fi vrut sa-mi puna-n fata explicatia unor «intamplari»!

Si-apoi imi aduc aminte din nou ca toamna s-a oprit in loc pentru mine la rascruce si ma intreb daca rascrucea e pentru ea; sau e pentru mine?…..Si-o poarta ce-asteapta sa fie deschisa, cu ivarul tras, lasat in leganarea brizei; si-acolo….maslinii grei de fructe verzi-galbioare, oitele behaind a lehamite si eu cautand rascrucea toamnei ….sau a mea!!!!!

Si liniste; pianul tacut, toamna mareata si plina si hotarata ma asteapta acolo, la rascruce! Si eu ma uit in jur intrebatoare, ca si cum nu ar fi vorba de mine, ci poate de cineva alaturat mie,…poate toamna se inseala! Si-apoi intr-un tarziu vad florile, azaharul! Sunt primele, inmiresmate, albe si cerate si grele si, stiu ca au inflorit cautand un nou inceput, lumina, un drum pana la fructul viitor! Si asta asteapta toamna sa fac si eu! S-o insotesc pe un drum, sa infloresc cautand lumina, un nou inceput, chiar daca fructele de toamna trecuta imi atarna pe ramuri inca necoapte!