… Incerc sa pun gandurile in apa rece, asa cum pui lingurita de serbet vara, intr-un pahar cu apa de la frigider; si le las acolo un timp, urmarindu-le forma, culoarea si traiectoria fara graba, inghetandu-le pentru un timp ca sa ma pot obisnui mai apoi cu curgerea lor spre fundul vasului, cu decantarea lor pe marginea abisului.

Si …, incep cu… Astazi imi persista in nari si pe circumvolutiunile creierului, viermuind, un miros patrunzator de marar. Or fi cei 44 de ani care vin sa se termine de asezat pe la sfarsit de martie, cand acasa mijesc ghioceii? Sau o fi vreo dereglare hormonala, asa cum apar cam pe la varsta asta, cand nu stii exact daca se apropie menopauza, sau pur si simplu corpul scartaie si se deregleaza glanda pineala, domnisorica responsabila cu secretia melatoninei?!

Imi zgarie simturile,…incolteste crud pe sub gene, infundandu-mi  in nari mirosul parjoalelor mamei, parjoale oblojite cu firisoare picante de marar. Si tot mararul asta venit de nu stiu unde, imi aduce astazi aproape, trei prietene de la distanta a 20-25 de recolte, ca niste straturi taiate in tarana in care-ai aruncat semintele plate si rotunjite pe margini, le-ai udat cuminte, ca sa nu le strici asezarea, si sa le ingropi prea tare.

Si m-asez la capatul lor, cu genunchii la gura, si raman acolo in tacere, s-ascult cum cresc firisoarele pe sub bulgarasii de pamant, si sa le ud cu zambete si cu drag, ca sa-mi creasca amintirile verzi,  din nou in cerul gurii;  …, asa ca atunci cand mananci parjoale in mijlocul verii, la mama acasa, cu sufletul inca reavan.