¡He vivido antes y después de internet! Se ha perdido mucho con la falta del factor humano tangible, con la falta de tiempo contigo mismo, la importancia de no hacer nada – “la perdida de la ausencia” – “loss of lack”, así como decía Michael Harris en su libro – The end of absence.

Os propongo encontrarnos con nuestras ausencias aquí dentro, con nosotros mismos, con nuestros pensamientos y nuestros colores.

“El color es la lengua materna del subconsciente.” Carl Gustav Jung

 

Summer

vara rufe

E vara de ceva vreme;… aurie, mirositoare, cosita!…..E vara la marginea drumului meu, si la poarta pe care-o vad in fiecare zi la intoarcere in goana masinii.E vara in clipa aia de déjà vu, in miscarea incetinita din mintea si ochiul meu zabovind pe detalii. E-o vara noua;….aceea in care-ti intinzi amintirile pe sarma, agatate in carlige colorate, iti pui un scaun in mijlocul gandurilor,…si tanjesti asteptand sa se usuce!

 

 

 

 

 

Don’t wake me up

Citesc, si ma frasui. Nu-mi gasesc cuvintele si ma gandesc ca m-am pierdut intr-o lume pe care aproape n-o recunosc sau refuz s-o cunosc. Ma autocenzurez la stiri, la televizor in general, la internetul de mare vanzare; rating-uri marete la spus mizerii, facut política, povestit maruntisuri la colt de ulita. Ma strang si ma incui in propia-mi carcasa, ca intr-o cochilie de melc, asteptand sa treaca soarele arzator, sa pot iesi doar cand vine ploaia aia care spala tot ce-i atins, tot ce manjeste.
snail

Ignor voit oameni, reactii, temperamente si actiuni care-mi sunt nocive sufletului si mintii, ma revolt descoperind suflete care inca lupta contra curentului  – expuse oprobiului retelelor sociale ca in vitrina unui pet shop. Carcotesc cand dau pe-afara de – atata plin, si mai apoi ma inchid din nou.

Ma minunez ca inca mai exista un drum, si-o poarta care se deschide din timp in timp ca sa ma-ntreb “De ce?”. Si de cateva zile drumul ala-i arat, rascolit liniar pe verdele din jur. Ca sa caut, ca sa ma indoiesc, ca sa ma trezesc cumva? drum

Ma bantuie somnul,….visurile mele din cea dintai viata, crezul ca lumea e altceva; nu ce traiesc eu acum si aici! Ma caiesc, pentru c-ar trebui sa rascolesc suprafetele, sa ma-nconjur de esenta, de miez, dar ma sufoca deseurile, gunoaiele ce plutesc peste tot in jurul meu. Si imi propun sa inchid ochii si sa nu mai stiu de mine. Sunt obosita si m-apasa tot, si vreau sa ma odihnesc. Poate la trezire m-oi incumeta sa caut! Asa ca nu ma trezi o vreme! Vreau sa nu ma indoiesc un timp,…cel putin atat cat visez!

Responder

Introduce tus datos o haz clic en un icono para iniciar sesión:

Logo de WordPress.com

Estás comentando usando tu cuenta de WordPress.com. Cerrar sesión /  Cambiar )

Google photo

Estás comentando usando tu cuenta de Google. Cerrar sesión /  Cambiar )

Imagen de Twitter

Estás comentando usando tu cuenta de Twitter. Cerrar sesión /  Cambiar )

Foto de Facebook

Estás comentando usando tu cuenta de Facebook. Cerrar sesión /  Cambiar )

Conectando a %s